background img
Cultivă, manâncă, iubește.

SECRETELE TOCĂNIȚEI DE CIUPERCI. LUNGUL DRUM AL CIUPERCILOR PÂNĂ LA TIGAIE!

scris de Andreea Stroe pe 20 octombrie 2014

  CE FEL DE CIUPERCI CONSUMAȚI?

Din import sau românești? Ați ales ciupercile pentru tocăniță, zacuscă sau orice mâncare doar pentru că erau mari, frumoase, arătoase și repede de decojit? Sunt convinsă că multe dintre gospodine, chiar domni mai casnici, așa au procedat. Nu mă exclud, dar odată cu vizita la una dintre ciupercăriile 100% românești am aflat câteva secrete. Acestea ne ajută să dăm banii pe ce trebuie la piață, astfel încât să mâncăm sănătos. Eu numesc ciupercile „carnea pământului„.  Le-am pus numele acesta pur și simplu din instinct.  Apoi, am citit ceea ce probabil știți deja că sunt legumele care pot înlocui lejer carnea. Au proteine și sunt mult mai ușor de digerat decât aceasta. Ciupercile aduc un plus de minerale și sunt slabe în grăsimi.

Ciupercile pe care le găsiți pe raft în supermarket-uri sunt în mare parte din import. Fie Ungaria, fie Polonia. Ambele țări sunt mari producătoare de ciuperci. De ce? Secretul constă în pământul în care cresc ciupercile. Este un pământ special, un amestec numit compost. Ca o paranteza, Ungaria și Olanda sunt cele mai mari producătoare de compost și fac legea pe piața ciupercilor în Europa. De aici și explicația pentru care gătiți zacuscă, ciulama, tocăniță sau ce o mai fi cu ciuperci aduse din alte țări. Avem și noi câțiva producători mari, care au căutat mai degrabă să exporte marfa, decât să o plaseze pe piața din România, deja acaparată de importurile vecine.  Totuși, în unele mari magazine se mai găsește și producție autohtonă și uneori are specificația Produs românesc

CUM ALEGEȚI CIUPERCILE

 Ciupercile pe care le găsiți în magazine, și mă refer la champignon, sunt fie mici, fie mari. V-ați putea imagina că cele mari pentru piața din Ungaria, de exemplu, sunt ciuperci de mâna a doua? Și că cele mici se cer de fapt pe piața din țara vecină?  Cam așa stau lucrurile, iar lucrul acesta a fost confirmat de Laurențiu Munteanu. Este patron de ciupercărie în Mozăceni, Argeș și ne explică diferența dintre ciupercile noastre și cele ungurești, de exemplu. Primul lucru, sunt mai mari decât cele autohtone. Trebuie să vă gândiți că din Ungaria și până în România ciupercile nu mai sunt atât de proaspete, ca și cum le-ar fi recoltat cu o zi înainte. Puteți face testul acesta foarte ușor. Rupeți o ciupercă românescă culeasă de puțină vreme și veți observa lamelele roz.  Ceea ce nu se poate spune despre cele care au fost culese de mai multă vreme.  

În ciupercăria lui Laurențiu Muntenu se lucrează cu mănuși. Tocmai pentru ca ciuperca este foarte sensibilă. De exemplu, ușor zgâriată din greșeală se înnegrește. Explicația este că substanțele de la suprafață oxideză imediat în contact cu aerul. La cea care vine din import lamelele deja nu mai sunt roz. Ele ajung maron închis la raft.

Laurențiu Munteanu recoltează și el ciuperci mari, pentru că așa e obișnuit cumpărătorul la noi, ne spune ușor contrariat.

ciuperci13

Dar, sfatul lui pentru cumpărători este să-și modifice un pic viziunea. Doar un simplu exercițiu ne poate lămuri, spune Vlad Vasilescu, tehnologul ciupercăriei. Dacă am găti un kilogram de ciuperci mari și unul de ciuperci medii, la final ne-am alege cu aceeași cantitate de mâncare. Și nu e așa? În definitv, 90% dintr-o ciupercă este apă. Iată:

Laurențiu Munteanu spune că la noi gospodinele aleg ciupercile mari pentru că se spală mai repede și se decojesc mai ușor. Însă, ciupercile nu trebuie curățate de pielița superioară a pălăriei înainte de a fi gătite. Multe substanțe nutritive sunt localizate acolo. Exact ca la măr, struguri, pere, etc. Totuși, Valentin Vasilescu este de părere că la cele din import ar fi putea fi necesară operațiunea întrucât, după recoltare, pălăriile sunt stropite cu azot. Substanța este necesară tocmai pentru a menține ciuperca proaspătă și albă pe parcursul sutelor de kilometri până la rafturile din România. Lucru pe care puțini îl cunosc și care ar trebui să conteze în alegerile pe care le fac la cumpărături.

www.andreeastroe.ro 

MIT: CIUPERCĂRIA, AFACERE CU BANI PUȚINI

Atunci când îl întrebi pe Laurențiu Munteanu dacă de trei ani, de când are ciupercăria, s-a îmbogățit, zâmbește amar. Spune că, dacă într-un termen mediu, lucrurile nu se îmbunătățesc, este hotărât să renunțe. A băgat 100.000 în afacere și deocamdată este departe de a-și amortiza investiția. Se întreabă care sunt interesele pentru care apar zeci de materiale pe tema ciupercăriilor care se pot realiza cu 10.000 de euro? El crede ori că se fac anumite jocuri la nivel de piețe comerciale, ori este mâna așa-zișilor consultanți care le întind plasă celor care vor să se apuce de afacere. Le iau bani mulți și îi duc la faliment. Dl Munteanu ne spune că este greu să găsești adevărați specialiști în domeniu. Tehnologul pe care îl are la firma sa este mină de aur. Valentin Vasilescu vine zilnic din Scornicești pentru a vedea dacă lucrurile decurg așa cum trebuie la Mozăceni. 

Ciupercăria nu este deloc o plantație ușor de întreținut. Stația de climatizare are paramentri bine definiți de temperatură pentru ca din miceliu să se dezvolte ciuperca atunci când trebuie și cât trebuie. Este și asta o știință, ne exlică Valentin Vasilescu.

Apoi, pământul pe care cresc ciupercile are și el povestea lui. Așa cum v-am zis este adus din Ungaria, pentru că România nu este în stare să pună mână de la mână, vorba vine, și să pună pe picioare o fabrică de compost. Are un cost, ce-i adevărat.  O astfel de fabrică ar însemna o investiție de peste 5 milioane de euro, dar ar stimula producția internă de ciuperci, iar România din importatoare ar deveni exportatoare pe piețele europene, cel puțin. Dar, oare se vrea asta? Exact lucrul acesta se întreabă și Laurențiu Munteanu și plasează discuția cumva în spațiul politic. Se teme că atâta vreme cât în guverne vor fi și formațiuni politice ungare, problema de… detaliu important… a unei fabrici de compost în România nu se va pune pe tapet.  Patronul ciupercăriei de la Mozăceni spune că domeniul nu beneficiază nici de subvenții de la Ministerul Agriculturii și că, în condițiile acestea, micile ciupercării fac față cu greu competiției externe. 

O ULTIMĂ SPERANȚĂ – CULTURA CIUPERCILOR DE PĂDURE

Ar fi o reușită care ar revoluționa domeniul în România. Speranța este a patronului CAMI MAR, care le-a dat misiune specialiștilor de la Agronomie să realizeze un compost asemănător pământului din pădure. Compostul este în fapt un amestec foarte complex de pământ combinat cu reziduuri naturale, de origine vegetală și animală. În așteptarea unui rezultat pozitiv, pe final de vizită la Mozăceni, i-am sugerat lui Laurențiu Munteanu să privească viitorul cu optimism. 

 

Tag-uri Articol:
Categorii Articol:
AGRILife

Comenteaza prin Facebook

Comentarii

  • articolul este uimitor.
    Si totusi noi avem ciuperci autohtone: ghebe, hribi, galbiori mai gustoase si mai hranitoare, potrivite climatului si compostului din zona noastra. Cu frunze si coaja de copac ce se pot colecta fara a afecta natura se poate produce compost, si in final culturi ieftine, cu investiii ieftine; pretul de desfacere este mult mai mare decat al ciupercilor champignon de cultura (am vazut intr-un magazin din Bruxelles 30 euro kg de galbiori proaspeti, iar cei uscati… cativa euro o mana de ciuperci).

    o femeie 21 octombrie 2014 06:57 Răspunde

Lasa un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

fourteen − five =

Meniu