background img
Cultivă, manâncă, iubește.

VIDEO Olar la Horezu: ” Nu contează cine o veni la putere! Da`, să facă treabă în țară!”

scris de Andreea Stroe pe 7 octombrie 2014

„TOTUL S-A DUS PE APA SÂMBETEI…ÎNAINTE PRODUCEAM DE TOATE!”

Marea durere a lui Gheorghe Iorga este că meseria sa nu mai este la fel de apreciată ca în anii precedenți. Asta deși, ca țară, ne mândrim că la Horezu avem ceva care are de-a face cu patrimoniul UNESCO. L-am găsit pe meșterul Iorga, la roată, cum altfel. Bunul simț, ospitalitatea, bucuria i se citeau pe chip. Era tare voios că cineva vrea să scrie despre ceea ce trudește el acolo, zi de zi.

bloghorezu17

Face asta de peste jumătate de veac. A învățat să lucreze la roată de mic, de la 12 ani. Tatăl său, meșter olar cu mare experiență, i-a pus în mână pentru prima oară bulgărele de pământ. Așa, încât, Gheorghe Iorga la 18 ani era la același nivel cu părintele său.

bloghorezu11

Încet, încet, olarul cu renume în Horezu ne explică pașii de lucru. Mai întâi, el ia pământul dintr-un loc special. A cumpărat teren în zonă, tocmai pentru că e bun pentru modelat. De acolo scoate permanent lut și îl aduce la atelier. Îl pregătește pentru olărit. Este bătut și trecut printr-o mașină specială care face ca pământul să devină mai fin. Operațiunea, destul de obositoare, o fac ajutoarele angajate pentru asta. 

bloghorezu18

Culorile au și ele povestea lor. Roș-ul-maro este tot lut recoltat din zonă. Alb-ul este luat din pădure, de la Băile Harghitei. Culorile albastru și verde sunt singurele cumpărate de la meșterii din Corund. Deși, tradiționale sunt culorile alb, bej, maro, roșcat, Gheorghe Iorga spune că, în ultimii ani, clienții cer ca ceramica să poarte culori mai vii.

bloghorezu3

Vasele odată lucrate trebuie lăsate la uscat. Apoi, pictate, și, în cele din urmă, arse. Cuptorul are și el secretele lui. Un foc prea încins poate face ca piesele să se topească.

 FIICA DUCE MAI DEPARTE TRADIȚIA

Ana Bâscu, fiica olarului, are atelier de la 20 de ani. Tradiția din Horezu este aceea potrivit căreia bărbații fac piesele de ceramică, iar femeile le decorează.

bloghorezu21

 

bloghorezu23

 PE VREMURI, STATUL NE DUCEA LA TARGURI AFARĂ. ACUM NU NE MAI BAGĂ NIMENI ÎN SEAMĂ!

Olarul din Horezu spune că prima ieșire din țară a avut-o în 1977. A plecat în Germania Federală. Nemții au cumpărat și au rămas impresionați. Apoi în 1999, cu Muzeul Satului din București, Gheorghe Iorga și soția au participat la un târg în Statele Unite ale Americii. Fuseseră singurii din județ aleși să participe la eveniment. Fusese o selecție pe țară la sânge. Din 40 rămăseseră doar 26. În fața americanilor, el și soția au modelat, decorat iar americanii au ars în cuptoare electrice piesele de ceramică. Au fost uimiți de ce au văzut. Apoi, meșterul povestește ce mare preț se punea pe tradiție înainte de Revoluție. Lucra la o cooperativă care nu mai prididea. Contractele erau peste volumul de muncă, iar solicitările erau atât din țară, cât și din afară.

 MERGEM LA VOT!  SUNT MAI MULȚI CA NICIODATĂ: 14!

Gheorghe Iorga spune că a muncit o viață, are tot ce-i trebuie… Speră, totuși, ca lucrurile să se îndrepte în țară. Fără a avea multe studii, își dă seama din vânzările tot mai slabe, că românul a sărăcit. „Înainte produceam de toate…agricultura, industria produceau bani. Acum, când plec prin țară, pe la târguri. văd câmpiile. Terenuri întregi nemuncite. Omul, nu neapărat că e leneș. nu mai are cu ce să muncească pământul. Utilaje sunt, dar cu ce le cumperi? Au ieșit multe, moderne. Cu ce să le cumpere țăranii? Campania electorală e bună pentru vorbe. Promit și apoi nu fac. De mers, o să merg la vot! Oi vedea pe cine aleg. Dar, sunt oameni în sat care spun că vor sta acasă. Nu mai cred în nimeni și în nimic!”


P.S. Atelierul din Horezu l-a vrăjit și pe băiețelul meu cel mic. M-a însoțit în satul olarilor, din curiozitate. Așa a ajuns să țină în mână cornul cu care se picta, iar profesor i-a fost chiar fiica olarului Gheorghe Iorga. Și…i-a plăcut atât de tare că va merge din toamna aceasta la cursuri de olărit. 

Categorii Articol:
AGRIStyle

Comenteaza prin Facebook

Comentarii

  • Foarte, foarte frumos! Eu imi doresc tare mult o oala de lut, de cand am aflat ca se poate gati in ea direct pe flacara de la aragaz si nu doar in cuptor. Imi place sa mananc in farfurii de lut si cand servim ciorba de peste ele sunt preferatele. 🙂

    Catrinel 7 octombrie 2014 16:14 Răspunde

Lasa un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

1 × 2 =

Meniu